Te trezești dimineața cu un nod în gât. Uneori e frică. Alteori vinovăție. Alteori rușine — pentru ce ai spus, ce n-ai făcut, pentru cine ai devenit. Te și mai critici zilnic.

Zilele trec, dar tu rămâi prinsă între două lumi: cea din tine și cea pe care o arăți lumii.

Te judeci pentru că nu ești unde crezi că ar trebui să fii. Te compari cu toți din jur și ajungi mereu pe ultimul loc. Te pierzi în așteptările altora, în propriile tale standarde imposibile, în gândurile obsesive care nu-ți dau pace nici în somn.